Navigând astăzi pe net, am dat peste acest articol... vreau să zic că am rămas impresionat de mesajul și de imaginile care se regăsesc în el. Felicitări Kanal D pentru inițiativa vostră.
Pentru ca au înnebunit salcâmii, pentru ca trec batalioane române Carpații,
pentru că undeva-n Balcani există un trandafir de la Moldova, pentru că așa-i românul în locul potrivit. De ce iubesc România? Probabil ca în fiecare zi pot să găsesc motive să n-o iubesc, să o alung din sufletul meu ca pe o rudă îndepărtată cu care mi-ar fi rușine în public. Dar dacă mă gândesc mai bine, România nu mi-a făcut nimic, nu e vinovată de nimic, așa că de ce să mă alătur celor pregătiți s-o răstignească în orice clipă? România e mai frumoasă decât orice altă țară, e frumoasă chiar și-n “urâțenia” ei rurală și înapoiată; acolo e chiar mai frumoasă, și mai liberă, și mai bună la suflet decât orice alt loc de pe planeta asta sugrumat de “evoluția tehnologică”. România mea are o inimă bună, are loc la ea în suflet pentru oricine, oricât de mult i-ar fi greșit. Și nu puțini au fost cei care au dezamăgit-o, dar nici puțini nu sunt cei care i-au făcut cinste. Sunt mai buni, mai deștepți, mai corecți, mai sinceri și mai români decât alții. Pentru ei iubesc România. Pentru că datorită lor am putut să hoinăresc pe ulița copilăriei alături de cireșari, pentru că fiind băiet păduri cutreieram, știind că sub cerul înstelat sunt liber, am lumea la picioare, pot fi oricine, pot fi Luceafărul, Ștefan cel Mare, Neghiniță, Prâslea cel voinic, sau poate un Hagi sau Ilie Năstase. România mea de azi nu trebuie să uite cât de bună e și cât de minunată poate fi, chiar dacă uneori pare că e o țară a minunilor, în care absolut totul se poate întâmpla, cu bune și rele. Este o țară surpinzătoare, un amestec impresionant de contraste, de emoții, de povești, de comedii și drame, de munți și câmpii revărsate prin Deltă într-o Mare Neagră; trăim într-adevăr pe un picior de plai, pe-o gură de Rai, într-o suită de întâmplări care se repetă în diverse moduri, cu un domnul Goe mereu prezent, fie că are bască sau mașină luxoasă și telefon mobil, cu o politică zdruncinată la fiecare scrisoare pierdută, sau cu domnișori și cuconițe care nu știu pe ce lume se află. România mea e atât de surprinzătoare, e atât de colorată, e atât de primitoare chiar și când are lacrimi în ochi. E singurul loc din lume în care se întâlnesc atât de multe minuni; gândește-te la câteva dintre ele doar: Cimitirul vesel, Coloana Infinitului, Casa poporului, Albastru de Voroneț, chiar și delicioasele poale-n brâu sunt doar ale noastre, și nimeni, niciodată nu va putea să ne imite, să ne fure adn-ul, să ne sufoce esența de a fi copiii acestor meleaguri. România nu poate fi strânsă în câteva rânduri, nici măcar în câteva sute de cărți. Chiar dacă poate părea un basm pus în scenă de actori care nu-și cunosc replicile, România trebuie amintită, trebuie iubită ca și cum ar fi cea mai bună prietenă, trebuie trăită în fiecare clipă ca pe o aventură. Bucură-te de ea, zâmbește-i chiar și când o vezi urîtă, înțelege-o, admir-o, ajut-o să fie așa cum îți dorești. România suntem noi, fiecare dintre noi. Cum aș putea să nu iubesc România? sursa: Kanal D Last changed: 26 Feb 2010 at 11:13 BackComments
Add Comment |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|||||
 |
 |
 |
